În 1979 societatea occidentală moare în Teheran. Kracht utilizează:
1. o revoluție islamică, ca fundal;
2. epopeea lui Ghilgameș și Enkidu, ca marele mit al prieteniei. Dar în romanul lui Kracht Ghilgameș, occidentalul homosexual, nu-l plânge pe Enkidu, când moare, ci îi ia pantofii scumpi și fuge din spital;
3. mitul lui Mefistofel, întruchipat de românul Mavrocordato, care pare a fi un nepot de-al lui Dracula cu sânge domnesc;
4. balul diavolilor din Bulgakov, dar e plasat într-un Teheran somptuos care e în putrefacție (e în ajunul revoluției islamice), într-o vilă cu livadă de hașiș;
5. mitul pelerinului sau a cunoașterii de sine.
Eroul nostru ajunge în Tibet. Apoi într-o pușcărie chineză. Și este fericit că încă „nu a învățat să mănânce oameni”.