Colonia fabricii,semnata de Moni Stanila, cuprinde trei poeme monolog. Fiecare poem e centrat pe un personaj masculin, de la Primul Razboi Mondial pina in prezent. Desfasurindu-se ca biografii ale personajelor, se surprind momente de cumpana atit pe plan personal, cit si sociopolitic. Intilnim comunistii, legionarii, confictele armate, momentul 1989.
Poemul Alexandru are ca nota specifica insertia de documente si procese verbale, Ion e axat pe partea lirica si epica, iar in Dan secventele sint datate ca intr-un jurnal. Colonia fabricii este un poem de familie, cu o redare subiectiva a istoriei, avind ca punct de plecare existenta reala, auzita, partial traita si imaginata de poeta.
„Naratiunile lirice sau poemele in proza (depinde de perspectiva) ale lui Moni Stanila fac din cartea ei un text hibrid si experimental, cu miza etica inedita. Este vorba despre o micromonografie rustica a perioadei comuniste, surprinsa in flash-uri decalate pe victime si opresori, unde istoria fiecarui personaj este capturata intr-un insectar de vieti-morti-loialitati-razvratiri-tradari care nu au cum sa lase cititorul indiferent. Cartea are alura unui jurnal cu straturi (monologale) strabatut de procese-verbale oficiale care, laolalta, alcatuiesc un insight percutant asupra istoriei recente a Romaniei.” (Ruxandra Cesereanu)
„Trei oameni, trei barbati cu totul diferiti, cu femeile, durerile, copiii, luptele si, mai presus de orice, incercarile lor de a pune mina pe ceea ce s-ar putea numi, daca nu esenta vietii, macar ceea ce, in final, a facut-o frumoasa. De aici isi trage sevele melancolia care strabate amplul poem al lui Moni Stanila – din faptul ca in aparenta pune in abis istoria mare prin depanarea succinta a istoriei mici, pe cind adevaratul ei motor este cautarea acelor scurte, inefabile, delicate momente care fac din viata noastra ceva ce trebuie/a trebuit trait, chiar sub cizma necrutatoare si de multe ori absurda a Istoriei.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)