Femininul vrea mai întâi să fie restaurat printr-o recunoaștere și o consideraţie care ar veni din exterior, de la Celălalt. Femininul caută confirmarea sinelui ca persoană întreagă, aleasă, unică. Această recunoaștere este mai importantă decât satisfacţia fizică; ea trece cu mult înaintea plăcerii.
Femininul este fără limite, are un vis absolut, de eternitate, de plenitudine; idealizează dragostea în aspectele sale cele mai puţin sexuale; se teme de carnalul prea limitat.
Femininul așteaptă ca Făt-Frumos, Moș Crăciun, Unicul să-l facă să capete valoare și formă, aducându-i omagiu.
Masculinului îi place să vadă, el se bucură de frumuseţea imediată. Cuvintele nu-i sunt necesare pentru a-și exprima emoţiile.
Masculinul are simţul limitelor, al timpului, al realităţilor distincte. El se lasă foarte puţin dus pe aripile nebuniei, este conștient și de îndoielile sale, și de efemeritatea lucrurilor. Recunoaște instinctiv puterea de distrugere a timpului, incertitudinea momentelor și a viitorului.
Masculinul a interiorizat căderea, pierderea iremediabilă a paradisului; știe care sunt trădările posibile. Este capabil, uneori, să trăiască intens clipa și chiar plenitudinea momentului.