Ileana Vulpescu spune:: Este o carte cu niste personaje dintre care unele au virsta mea, altele sint mai batrine decit mine; iar actiunea cartii porneste prin 1950 si se termina in zilele noastre.
E o perioada despre care nu se poate spune ca a fost una de fericire in viata oamenilor si, de fapt, nici nu stiu daca exista perioada de fericire totala pentru cineva si depinde mult pe ce palier te-a situat viata. De unde pornesti.
Personajul principal feminin este o fiica de taran, cu mama analfabeta, numai taica-sau stie sa se iscaleasca si sa citeasca; romanul urmareste evolutia acestei persoane din 1944, de pe vremea cind personajul are 12 ani, fiind nascut in 1932 si dupa aceea, modul in care aceasta persoana reuseste sa se strecoare in viata cum, de fapt, foarte multi dintre noi ne strecuram in viata; ne-am strecurat intr-o epoca, ne strecuram si in celelalte pentru ca despre foarte putini oameni se poate spune ca traiesc o viata asa cum si-ar fi dorit, ci mai degraba traiesc o viata asa cum au putut s-o traiasca. Ceea ce se poate spune despre trecut, despre prezent si despre viitor.
Asadar, o viata obisnuita traita de oameni intr-o anumita epoca: nu este viata unor victime, este viata unor oameni care traiesc normal atit cit pot sa-si permita intr-o vreme anormala. Or, am ajuns la concluzia ca, de fapt, vorba unei batrine ardelence: „Apoi, mama, n-o fo niciodata sa nu fie cumva.”