Despre doliu. Un an din viata lui Leon W. trateaza din perspectiva multipla – psihologica, antropologica, liturgica si literara – chestiunea rugaciunii de doliu, a „kaddish”-ului ca potential element de unificare a religiosului si traditiei, vazute din perspectiva modernitatii tirzii. Pornind de la jurnalul de doliu al lui Leon Wieseltier, Kaddish, lucrarea surprinde mutatiile petrecute in sfera religiosului intr-o lume din ce in ce mai desacralizata. Demersul se doreste a fi si o reconstituire a unei „biografii exemplare”, urmarind avatarurile de natura psihologica si culturala survenite pe parcursul anului in care, conform credintei iudaice, autorul a tinut doliu in urma mortii tatalui sau.
„In Talmud gasim aceasta fraza: «Cind moare un intelept, toti sint rudele lui». Cu ea si-a inceput Leon Wieseltier textul pe care l-a scris la moartea maestrului sau, Isaiah Berlin. Contrariat de caracterul enigmatic si profund al acestei fraze, Mircea Mihaies a dedicat elucidarii ei o investigatie tulburatoare, la capatul careia aflam ce mai inseamna pentru omul modern sa tina doliul religios si rugaciunile de mintuire pentru parintele sau mort. Pasiunea investigatiei il tine pe cititor cu sufletul la gura, intr-o situatie care ne va tine pe toti, la timpul potrivit, fie cu sufletul cernit, fie cu el trecut in/de bezna. Cind moare un om, toti ii poarta doliul. Despre doliu este o carte superba, care ne priveste cu insistenta pe toti.” (H.-R. Patapievici)
„Amintirea, rugaciunea, veghea, melancolia despartirii fara intoarcere, noaptea adanca si definitiva care ne cotropeste existenta atunci cand trebuie spus fatalul «bun ramas» parintelui iubit, intalnirea inevitabila si totusi de negandit cu limita din urma, jalea, dar si speranta impotriva sperantei, inerenta, spiritul mesianic din inima iudaismului, toate aceste teme si atatea altele se regasesc in cartea lui Mircea Mihaies, deopotriva erudita si tulburatoare, manual de gravitate, empatie si salvare.” (Vladimir Tismaneanu)