„Nu, hotarat; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefacut inca; nu e pan-acuma dospit cumsecade.“
l. L Caragiale
„Cinicul“ Caragiale, „lucidul“ Caragiale, satiricul, omul fara nici un Dumnezeu, canalia, „ultimul ocupant fanariot“ al Romaniei, geniul, Maestrul, mascariciul, „mimul genial“, monstrul acuzat de leznatiune, marele patriot si nepatriotul (grec) Caragiale!... Care sunt principiile morale, care sunt constantele si cat este credinta conjuncturala in cazul acestei inteligente nu o data etichetata drept „demonica“? Alegand exclusiv din confesiunile directe (si nu intermediate de opera literara) ale scriitorului – din jurnalistica si corespondenta – aceasta suita de fragmente, cartea de fata propune un Caragiale esential, vorbind de dincolo de multimea mastilor.