Dezordinea preventiva

Scris la persoana intai si la timpul prezent, acest roman recurge in mare masura la stilul jurnalistic. El se doreste si o reflectie in jurul acestui fenomen uluitor care este suprainformatia din zilele noastre. Pentru ca, in mod paradoxal, omul suprainformat este si unul paralizat. Din moment ce s-a „informat“, din moment ce s-a imbibat cu stiri politice, economice, sociale si mondene, omul-mlastina nu mai simte nevoia sa actioneze, are constiinta impacata si, cu sentimentul ca si-a facut datoria de cetatean..., se asaza la televizor ca sa vada un film sau o emisiune de divertisment, ceea ce-l ajuta sa digere si sa evacueze informatia civica ingurgitata. Cum s-a trecut de la o extrema la alta, de la omul paralizat prin cenzura in vremea comunismului la omul paralizat prin exces de informatie in zilele noastre – iata un mecanism pe care numai ironia istoriei stie sa-l produca. Matei Visniec, el insusi jurnalist de radio (a lucrat intre 1988 si 1989 la BBC, iar din 1990 lucreaza la RFI), incearca sa schiteze intr-un roman-manifest o radiografie a acestor noi forme de spalare a creierului.