Femeile lui Lazar

Care este relaţia unui geniu cu puterea și cu iubirea? Genialitatea omului de știinţă îl face obiect sau subiect în luptele de toate felurile duse în tulburatul secol XX rusesc? Cât este cu-adevărat alegere subiectivă, personală, în vieţile celor care îl traversează?

Acestea sunt întrebările pe care le ridică Femeile lui Lazăr, o saga învăluitoare, de o forţă comparabilă cu cea a marilor romane clasice rusești. Romanul acoperă aproape un secol de istorie și oferă cititorului un tablou detaliat al „marelui imperiu“, în tușe ferme și culori tari: precaritatea vieţii și a morţii într-o așezare evreiască, viaţa refugiaţilor într-un oraș siberian în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nomenclatura sovietică în epoca ei de aur, universul aproape concentraţionar, mutilant, al școlii ruse de balet.

Figura centrală a romanului este Lazăr Lindt, geniu al știinţei sovietice și purtător jovial al unei evreităţi neasumate. Identitatea lui se contruiește din perspectiva femeilor care îi influenţează destinul: marea lui iubire este Marusia, soţia mentorului său, de la care primește cea mai caldă, generoasă și durabilă afecţiune — cea maternă; marea ne-iubire este Galina Petrovna, cea care îi devine soţie sacrificând visul modest al fericirii domestice, iar sacrificiul ei dă naștere unei forţe de nestăvilit — cea a urii conjugale.
Numai Lidocika, nepoata lui Lazăr Lindt, orfana ajunsă în grija bunicii neiubitoare, primește șansa de a alege.

„Unul dintre cele mai bune romane ale ultimilor douăzeci de ani.“
ZAHAR PRILEPIN, Moskovski Komsomoleţ

„Eroii Marinei Stepnova sunt mereu intelectuali ai orașelor — oameni de știinţă, medici ș.a. —, a căror viaţă este prezentată prin intermediul unor relaţii complicate cu femeile… Stepnova a reușit să spună ceva în acest gen de scriere. Ea e un stilist minunat — elevă a lui Nabokov și Oleșa (după cum cred eu). Lucrează cu măiestrie cu frazele, are un lexic deloc uzat și un simţ foarte bun al ritmului.“
PAVEL BASINSKI, Rossiiskaia gazeta

MARINA STEPNOVA s-a născut în 1971 în orașul Efremov din regiunea Tula, dar a crescut și a studiat la Moscova, unde a absolvit Institutul de Literatură „Maxim Gorki“. De-a lungul timpului, a publicat proză și poezie în revistele Zvezda, Oktiabr, Novîi Mir și altele. Este prima femeie din Rusia care a devenit redactor-șef al unei reviste pentru bărbaţi, XXL, pe care o conduce și în prezent. Pe lângă activitatea publicistică, Marina Stepnova este și traducătoare — a tradus în limba rusă piesa lui Mihail Sebastian Steaua fără nume, care se află pe afișele a numeroase teatre din Rusia și din Ucraina.
Romanul său de debut, Hirurg, a apărut în 2005 și a fost imediat remarcat atât de critici, cât și de cititori, impunând-o drept una dintre cele mai promiţătoare voci ale literaturii ruse contemporane, fapt întărit și de nominalizarea acestuia la premiul Naţionalnîi bestseller.

Consacrarea definitivă a venit odată cu publicarea, în anul 2011, a romanului Femeile lui Lazăr, dublu câștigător al premiului Bolșaia kniga și un răsunător succes de librărie, ale cărui drepturi de traducere au fost vândute în douăzeci de limbi. Ultimul său roman, Bezbojnîi, a apărut în 2014.