Hanne Ørstavik (n. 1969) şi-a început cariera cu romanul Hakk (Tăietura) publicat în 1994. Trei ani mai târziu, prima ediţie a romanului Kjærlighet (Iubire) a ajuns pe locul şase în lista celor mai bune cărţi norvegiene din ultimii douăzeci şi cinci de ani în cadrul unui prestigios concurs al ziarului Dagbladet. De atunci, cărţile lui Hanne Ørstavik, dintre care cităm Timpul necesar, Săptămâna 43, Pastorul, Hienele, au ajuns în bibliografia studenţilor înscrişi la cursurile de literatură norvegiană şi au fost traduse în peste 15 limbi străine. În opinia criticii literare, dar şi a publicului, Hanne Ørstavik se numără printre cei mai interesanţi şi reprezentativi scriitori norvegieni contemporani.
Tânăra Vibeke şi Jon, mamă şi fiu, locuiesc singuri într-o casă întunecoasă dintr-o localitate rurală, în nordul Norvegiei. Nopţile sunt lungi şi reci, viaţa se derulează cu încetinitorul. Jon va împlini nouă ani, este obsedat de imagini ale unor oameni torturaţi şi visează să primească de ziua lui un trenuleţ electric. Vibeke e o devoratoare de cărţi, o fire artistică şi idealistă, înfometată de tandreţe şi de iubire. În timp ce ea îşi petrece seara în oraş, copilul rătăceşte prin zăpadă, ajungând în maşina unui personaj ambiguu.
Iubire e o carte despre dragoste, despre singurătate şi despre evadarea din realitate prin forţa imaginaţiei: copilul îşi iubeşte mama, mama tânjeşte după iubirea iluzorie a unui bărbat străin. Suspensul se clădeşte pagină cu pagină în întunericul nopţii norvegiene, care va fi o noapte fără sfârşit pentru unul dintre cei doi.