«Iubito, eu mă micşorez!... se înscrie într-o tradiţie literară şi picturală care m-a pasionat întotdeauna, aceea referitoare la transformarea corpului, dilatarea, mărirea, diminuarea lui, tradiţie care merge de la Rabelais la Marcel Aymé, trecând prin Swift, Voltaire, Balzac, Lewis Carroll, F. S. Fitzgerald, Richard Matheson şi mulţi alţii.
Într-o epocă în care omenirea, după câte ne anunţă savanţii, nu încetează să crească în înălţime, romanul meu reia, dintr-un unghi nou tema micşorării (...)»
Pascal Bruckner
Solange: bogată, frumoasă, roşcată, 1,85 m. O minune de femeie! Léon: simpatic, orfelin, 1,66. Dragostea lor este nebună, oarbă, totală, rodnică: primul dintre cei patru copii ai lor nu întârzie să apară la nouă luni de la căsătorie. Dar, vai! Cu fiecare progenitură, Léon mai scade căteva zeci de centimetri, devine – spre disperarea lui – din ce în ce mai mic în ochii celor pe care îi iubeşte...
«Pascal Bruckner a scris un roman de suspans comic şi usturător, care i-a reuşit. Se poate citi ca o pildă filosofică ce stigmatizează una dintre cele mai insuportabile tendinţe ale epocii noastre, cultul copilului-rege.»
Livre Hebdo