„A existat un moment precis – între Perforatorii şi Profesorul Bumb şi macii suedezi – în care povestitorul lui Augustin Cupşa a sărit din cea mai pură şi mai demenţială distopie în cea mai amestecată şi mai imprevizibilă realitate. Ca şi cum ar fi întors pe partea cealaltă o lentilă care cuprindea totul, fără să focalizeze nimic, acest povestitor alert şi atent la imprevizibilele mişcări interioare ale realităţii «se mulţumeşte» în Marile bucurii şi marile tristeţi să descrie, să povestească, să focalizeze şi să dea gros-plan pe câte un amănunt neaşteptat: un tic verbal, nişte păpădii verzi, un răget de leu închis, o pereche de cercei în formă de ouă prăjite, o ureche de pisică într-un lichid vişiniu, o spinare caldă, o fată de la Deva. Fiecare interior, fiecare exterior, fiecare spaţiu real sau mental, fiecare întâlnire de destin şi fiecare «curbă a trecutului» adusă în prezent coagulează câte o lume rotundă, care trăieşte din propria articulare şi care ne urmăreşte zile întregi după ce am închis cartea." – Simona Sora
„E ceva care nu poate fi spus niciodată, nu până la capăt, nu până la punctul final sau dimensiunea completă. În bună tradiţie a părinţilor mei ardeleni, am fost învăţat că marile bucurii şi marile tristeţi nu se manifestă în public. Dar e mai mult decât o regulă de bună purtare. Chiar şi în faţa celor apropiaţi ratăm să ne spunem acel ceva, fie că e vorba de un gând, de o trăire sau de adevărul nostru individual. Cuvintele se împing în faţă unele pe altele, stările se erijează în altele, se deghizează, fac piruete sau se topesc ca să scape de mărturisire. Fără ca să minţim. Pentru că şi dacă am reuşi să ne spunem tot, în urma celei mai adânci emoţii sau chiar născându-se din împărtăşirea ei, mai rămâne ceva. Iar acel ceva ne face să fim, de fapt, singuri cu ceilalţi, singuri şi ei." – Augustin Cupşa
Augustin Cupşa (n. 1980) a publicat în 2006 romanul Perforatorii când a câştigat concursurile pentru manuscrise organizate în paralel de USR şi Cartea Românească. A primit ulterior Premiul de Excelenţă pentru debut în literatură al UNPR şi USR, Premiul Petre Pandrea şi premiul anual al revistei Ramuri. După ce Trenul către Bucureşti pleacă de la linia 3 a câştigat premiul HBO pentru scenariu de scurtmetraj, iar Oh, Johnny, oh! a intrat în finala concursului de scenarii de lungmetraj al Festivalului Internaţional de Film Anonimul, a început să colaboreze ca scenarist cu diverse televiziuni şi case de producţie independente – TVR, HBO, MediaPro Pictures, Film Factor. A susţinut lecturi în ţară, la colocviile anuale ale tinerilor scriitori şi în Berlin, Istanbul, Beirut şi a primit bursa European Alliance for Television and Culture. În 2011, a revenit la literatură cu Profesorul Bumb şi macii suedezi pentru care a fost nominalizat la gală Tânărul Prozator al Anului. Prozele sale au fost incluse în antologii şi traduse în germană, slovenă, suedeză, franceză şi turcă.