Mirajul Orientului

Au trecut cinci ani de la trecerea în eternitate a Corneliei Călin Bodea şi ea este tot mai prezentă printre noi prin creaţie, prin jertfa pe care a pus-o pe fiecare pagină ori a presărat-o în fiecare propoziţie sau frază. Este prea puţină vremea pentru oamenii care răspândesc spirit şi parfum de cuvânt în timpul acesta – finit şi infinit – şi fac din trecerea lor pământeană zori şi începuturi pentru toate năzuinţele unui neam, pentru toate aşteptările unui Orient ce se oferă pentru a fi studiat, analizat, cercetat, definit şi ,,rostit”… ,,Eu sunt într-o cetate numita Tars, care nu este lipsită de măreţie”… ,,Eu sunt într-o cetate numita Iconium, cetate îmbrăcata în splendoare”… ,,Eu sunt într-o cetate numita Constantinopol şi mai apoi Istambul şi ea vorbeşte despre imperii apărute şi dispărute, despre civilizaţii trecute în uitare sau venind spre noi spre a se face analizate”… ,,Eu sunt într-o cetate numita Efes şi de acolo zbor cu gândul spre Roma, căci parcă acolo este începutul meu şi în puterea Cuvântului mă arăt lumii”… Cred că doar aşa am putea începe să vorbim despre Cornelia Călin Bodea, faimos cercetător ştiinţific al Institutului de Etnografie şi Folclor ,,Constantin Brăiloiu”, din cadrul Academiei Române – mai înainte a activat în cadrul Institutului de lingvistică –, ce a părăsit, oarecum prea devreme, lumea în care a cutezat să provoace, să răscolească geniul românesc şi al popoarelor care s-au perindat pe aici. Întreaga operă, inclusiv cea publicată postum, o aşează în rândul orientaliştilor, al căror drum se deschide cu Dimitrie Cantemir sau Dimitrie Pippidi.