Pentru Lucian Boia, democraţia efectivă – cea care presupune, în acelaşi timp şi fără vreo restricţie, suveranitatea poporului, libertatea şi egalitatea – nu există şi nu va exista niciodată. Altfel spus: democraţia este un mit. Ea este un proiect utopic, care a jucat un rol-cheie în evoluţiile ultimelor două secole, materializându-se într-un mod fatalmente incom-plet, cu mai mult sau mai puţin succes, într-o varietate de construcţii politice: modelul american şi modelul francez, democraţia occidentală şi democraţia comunistă etc. Simbolurile şi realitatea nu trebuie confundate. Cuvintele ascund uneori sensul real al lucrurilor. Aşa se întâmplă cu termeni precum absolutism, democraţie, stânga, dreapta, comunism, extrema dreaptă. Lucian Boia îl invită pe cititor la o decriptare lipsită de prejudecăţi a conceptelor al căror conţinut se vădeşte a fi foarte adesea diferit de aparenţe.
„Dezamăgiţii democraţiei ar proceda cu totul greşit dacă ar porni în căutarea altor utopii, presupunându-le mai performante, şi cu speranţa că acelea vor institui, în sfârşit, dreptatea perfectă şi fericirea generală. Consumată cu moderaţie, utopia e un stimulent absolut necesar; fără o doză de gândire utopică, lumea n-ar rămâne decât materie, teren de joc pentru instinctele primare. Dar abuzul de utopie e periculos: experimentul comunist trebuie privit sub acest aspect ca un avertisment. Capcana cea mai perfidă a istoriei este linia, din nefericire invizibilă, care separă realizabilul de irealizabil (sau, şi mai rău, de materializările monstruoase). Este legitim să cerem mult democraţiei. Dar să nu-i cerem prea mult.“ (Lucian BOIA)