Alexandru Matei s-a născut la 11 aprilie 1975 la Bucureşti. Este licenţiat al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, unde a urmat de asemenea un masterat în antropologie culturală. Este doctor în literatură franceză contemporană, la Universitatea din Bucureşti şi la école des Hautes études en Sciences Sociales din Paris (2007). între anii 2003 şi 2006 a beneficiat de o bursă doctorală oferită de Guvernul Francez. A avut alte burse şi rezidenţe, toate în Franţa şi România, între 2009 şi 2013. în prezent, este lector doctor la Departamentul de Limbi Moderne Aplicate din cadrul Universităţii Europei de Sud-Est Lumina şi bursier New Europe College. Predă cursuri de Teoria literaturii la Universitatea din Bucureşti. Semnează studii, eseuri şi articole de teorie literară şi de istoria televiziunii române în numeroase reviste culturale din ţară şi din străinătate. Este colaborator permanent la revistele Observator cultural (începând cu anul 2000), Dilema veche, România literară, Bucureştiul Cultural. Deţine rubrica de teorie literară în revista Astra, de la Braşov. în 2008 publică volumul de eseuri Ultimele zile din viaţa literaturii (Editura Cartea Românească), care primeşte Premiul Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România. în acelaşi an, obţine locul I în topul celor mai buni eseişti români organizat de revista 22. A mai publicat volumul Mormântul comunismului românesc. „Romantismul revoluţionar“ înainte şi după 1989 (IBU Publishing, 2011) şi Jean Echenoz ou la distance intérieure la editura Harmattan (2012). Cartea de faţă reprezintă rezultatul cercetării întreprinse în cadrul „Programului postdoctoral pentru formare cercetători în ştiinţe“ (ID: POSDRU/89/1.5/S/58852), la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii din Bucureşti, octombrie 2010 – martie 2013.
Intr-o societate închisă, în care o subţire minoritate avea ocazia să treacă dincolo de graniţe, în lumea liberă, Televiziunea a fost o deschidere spre ce se întâmpla în jurul nostru. Pentru unii români, ea a fost nu numai principala fereastră spre lume, ci chiar şi singura. într-o vreme în care niciunul dintre noi nu visam că vor exista posturi gen Discovery sau National Geographic, TVR avea emisiunea Teleenciclopedia, astăzi clasică. Intr-o vreme în care nu bănuiam că vor exista canale ce vor difuza numai filme poliţiste, TVR difuza, sâmbăta seara, seriale cu detectivul Kojak sau inspectorul Columbo. Şi, într-o vreme în care nimeni n-ar fi pariat pe succesul telenovelelor, majoritatea românilor — dacă nu toţi — au urmărit, seară de seară, la finele anilor ’70, teribilele aventuri ale familiei Ewing din Dallas.
Dar televiziunea acelor ani nu a fost numai entertainment. Televiziunea mai însemna ceva: ideologie şi politizare, manipulare a Istoriei şi — mai ales în anii ’80 — un sinucigaş cult al personalităţii Conducătorului.
Autorul acestui volum are tot ce-i trebuie pentru o asemenea istorie: are talentul calm al unui spirit mobilat, după cum are şi relaxarea unei generaţii mai tinere.
Povestea televiziunii noastre între anii ’60 şi ’80 este, pentru mulţi români, parte din povestea lor.
Adrian Cioroianu