Proză scurtă de Alexandru Bogdan Georgescu
cu o prefață de Radu Paraschivescu și fotografii din Bucureștiul văzut de sus de Cătălin D. Constantin
„Piesele literare adunate în Omul care fura ferestre întreţin un anume sentiment de incertitudine dimensională care e, până la urmă, un indicator al talentului. Mai simplu spus, dacă vrea, autorul poate face dintr-un haiku un roman şi dintr-o nuvelă un sonet.
Omul care fura ferestre are o tensiune care îşi păstrează cota până la capăt, ceea ce înseamnă că, la rândul lui, nivelul de autoexigenţă auctorială nu scade. Asta mă face să-l felicit cu martori pe Ducu şi să vă invit pe dumneavoastră, cei care vă nimeriţi în apropierea cărţii, să-i daţi credit lui Alexandru Georgescu. Va mustăci, poate chiar va emite un „hm” semisceptic la identificarea complimentului, dar vă asigur că-l merită. Pentru talent, dar şi pentru prietenia dintre ochi, creier şi mână.”
Radu PARASCHIVESCU
„Aș fi vrut să scriu o carte de bancuri. Nu am, din păcate, talentul necesar. A ieșit o carte cu texte prea lungi pentru a fi socotite bancuri și prea scurte pentru a fi luate drept povestiri. Rămân, așadar, doar simple texte. Intermediare. Despre îngeri și boschetari și câte ceva despre clasele de mijloc. Când am vorbit cu Cătălin despre fotografiile care ar putea acoperi goliciunea textelor, mi-a spus că ar fi potrivite imagini ale Bucureștiului văzut de sus. Așa și sunt, în mare parte. Orașul văzut de sus de tot sau de jos de tot. În mod paradoxal, perspectiva îngerilor se întâlneşte cu cea a boschetarilor. Detaliile furnicarului văzut din cer sunt uimitor de identice – sună incorect, nu-i aşa? – cu cele văzute hipermetropic de aproape, din stradă.”
Alexandru Bogdan GEORGESCU