Ca orice loc care a fost umplut cu o parte din propriul suflet, jurnalul lui Alexandru Tatos este scris cu delicatete si sinceritate, dar si cu prudenta omului care se teme chiar si de propriile ganduri. De altfel, celebrul regizor a trait intr-o vreme cand si cel mai inocent simtamant era suspectat a contine germenii vinovatiei.
In Pagini de jurnal au fost adunate cele mai intime ganduri si trairi ale unuia dintre regizorii romani care a creat in vremea comunismului. Framantarile si dilemele sale se modifica o data cu evolutia sistemului politic, iar aceste procese pot fi extrem de uimitoare pentru observatorul interesat de arta.