Scriitoarea a avut o fiica, pe nume Paula, care a murit in 1992 de porfirie, dupa un an petrecut in coma pe patul de spital. Veghindu-si fiica, Allende a pus pe hartie tot ceea ce ar fi vrut sa-i spuna Paulei cand aceasta nu o mai putea asculta.
Aceasta este povestea romanului cutremurator scris de Allende-mama la capataiul fiicei sale. Cartea devine astfel portretul emotionant al unei femei sensibile si puternice, care isi sublimeaza suferinta si iubirea prin forta magica a fictiunii.
"Cea mai emotionanta, cea mai personala si mai intima dintre cartile pe care le-a publicat Allende pana in prezent." (La Tarde)
"Numai o scriitoare cu talentul lui Isabel Allende putea sa transforme aceasta tragedie intr-o explorare a tuturor trairilor omenesti." (Publishers Weekly)