Posibilitatea unei insule

Posibilitatea unei insule (Prix Interallie, 2005) este, in esenta, un roman despre timp – timpul omului, masurat in ceasuri de bucurie sau durere, si cel al umanitatii, cu transformarile ei lente, dar inevitabile –, despre chinul de a fi supus ravagiilor sale si despre ispita de a i te sustrage. Acestea sint liniile de forta ale istorisirii de viata a lui Daniel1, umorist de succes si „observator acid al realitatii contemporane”, ce relateaza cu detasare, sfirsitul unei societati a simulacrului, victima a propriei frivolitati si a delirului tehnologic in care se complace. Povestea lui este comentata si completata, doua milenii mai tirziu, de clonele sale, Daniel24 si Daniel25, reprezentanti ai rasei neo-umanilor, a caror viata lipsita de pasiuni, dar nu si de dileme, pare a demonstra adevarul trist ca linistea nu este totuna cu fericirea.