„…Sfatul meu către tine, rugămintea mea, este să abandonezi căutarea asta prostească. Uită tot ce ai auzit sau văzut. Viața e mult prea prețioasă ca să ți-o riști în acest joc periculos. Nu știi cu cine ai de-a face. Sunt peste tot, mai puternici decât orice îți imaginezi. Ascultă-mă! Lasă totul baltă, ascunde-te într-o gaură de șarpe și roagă-te să te uite. Deși mi-e teamă că e deja prea târziu.“
Alexandru Don nu mai poate picta decât în culorile depresiei, ale iubirii pierdute, ale beției și ratării. Însă, pe neașteptate, intră într-un carusel de neînțeles al groazei și minciunii, ce-l poate antrena spre o cumplită descoperire sau o inevitabilă distrugere. Istoria își arată o față necunoscută, amenințătoare ce nu lasă niciun drept la replică.
Combinând cu măiestrie suspansul cu trăirile interioare, descrierile cu umorul, introspecția cu dialogurile spumoase, romanul Richter 8.9 îi va ține pe cititori în alertă până la ultima pagină.