Stalin

Cu excepţia lui Adolf Hitler, unui singur alt lider din secolul XX i s-a dat sumbrul privilegiu de a fi înfăţişat ca un demon, capabil prin forţa lui luciferică să modeleze o întreagă perioadă istorică: Iosif Vissarionovici Djugașvili, zis Stalin. Nimic nu trebuie să i se treacă lui Stalin cu vederea, nicimilioanele de morţi supţi în înspăimântătoarea maşină a Gulagului, nici transformarea în sclavi nu doar a sovieticilor, ci și a popoarelor din estul Europei care au trecut de la opresiunea nazistă la cea comunistă, nici epurările antifasciştilor „nestalinişti“ care, totuşi, se luptau în Spania împotriva franchismului, nici colaborarea activă cu Hitler din 1939 până în iunie 1941, în cadrul unui acord care prevedea împărţirea unei bune părţi a Europei şi lupta pe viaţă şi pe moarte împotriva democraţiilor capitaliste, cu Marea Britanie în frunte. Nu poate fi trecută sub tăcere speciala înclinaţie paranoică spre a bănui pe toată lumea şi spre sindromul de trădare care a dat Terorii staliniste o caracteristică particulară, o trăsătură personală de neconfundat, așa cum ne-o arată unele mărturii care îţi îngheaţă sângele în vine ale celor care au văzut neagra tragedie și au putut povesti atmosfera lugubră de la Lubianka. Stalin a fost o întruchipare a răului în tentativa disperată de a salva presupusul „bine“ al comunismului.