Pornind de la expoziţia-eveniment desfăşurată în perioada 3 octombrie – 5 decembrie 2014 la Muzeul de Artă din Timişoara, albumul Ştefan Câlţia. Locuri propus de Curtea Veche Publishing adună peste 70 de lucrări ale pictorului, dintre care multe neexpuse până acum publicului larg. Textele incluse în album sunt semnate de Victor Neumann, Dan C. Mihăilescu, cele trei tinere curatoare ale expoziţiei – Ioana Mandeal, Sandra Demetrescu, Patricia Bădulescu – şi Andrei Teleagă. Departe de o abordare clasică, autorii vorbesc despre propriile contacte cu munca artistului, trecând prin câteva dintre motivele esenţiale ale universului său ideatic.
„Când Ştefan Câlţia m-a invitat întâia oară în atelierul său am fost fascinat de amalgamul de lumini şi de umbre al locului în care îşi petrecea cea mai mare parte a fiecărei zile; am fost impresionat de ferestrele înalte ale imobilului, mângâiate de frunzele şi florile grădinii din faţa lui. Descopeream misterul pe care artistul ştie să-l cultive voluntar ori involuntar, admiram arta etnografică împodobind casa – obiectele de ceramică, vechiul pat al casei ţărăneşti, lăzile de lemn depozitând documente prăfuite ale unor vremuri îndepărtate, fotografii de familie –, toate asociindu-le universului din care descind picturile maestrului.“ (Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă din Timişoara)
„Suflet răscruce, Ştefan Câlţia este un sangvin melancolic – sau, dacă vreţi, un coleric fantast, deopotrivă contemplativ şi ziditor. Un meşter insuflat de ethosul breslelor de altădată, dar subtil alcătuitor de himere, cultivând cu hâtră sobrietate estetica ambiguităţii. Himere care vin de niciunde, îndreptându-se către nicăieri. Levitaţii funambuleşti cu înscenări de bestiar medieval, încremeniri clovneşti şi metamorfoze halucinante, pentru care trecerea, călătoria, plutirea, suspendarea în vid, sticla (cu misterioasele eităceri vorbitoare), ceaţa, drumul, norii, luminişul, luntrea, peştele, dealul – figurile evanescenţei şi ispitele inefabilului, semnele acelui Dincolo ce definesc fiinţarea ca mister împărtăşit – se asociază pieziş cu ambiguitatea carnavalescă şi teatralizarea obiectelor.“ (Dan C. Mihăilescu)
„Când se aşeza o cruce undeva, acel undeva nu era un loc întâmplător – era un Loc. Era locul unde caii oboseau, unde omul oprea căruţa. Locul din care, umblând de o parte şi de alta a acestor dealuri, cuprindeai totul. Aici găseai, poate, un izvor şi era firesc să te aşezi, să te odihneşti şi totodată să priveşti. Aici aşezau crucea, aici se opreau toţi. Deci chiar atunci când umblai singur, aici te întâlneai cu toţi cei dinaintea ta. Şi aici îţi lăsai gândurile.“ (Ştefan Câlţia)
Ştefan Câlţia creează, de câteva decenii, nu doar lucrări de artă, ci şi un imaginar. în ultimii ani, caracterul convergent al acestuia a devenit din ce în ce mai evident. Multitudinea de preocupări intelectuale, vizuale şi umane ce îl animă, exprimate în tehnici multiple, formează o luxurianţă ce nu îşi iese, însă, niciodată din matcă. Uneori este vorba despre nesfârşitele peisaje transilvane sau despre trupurile fragile care le traversează văzduhul sau care se prăbuşesc, tăindu-l, dintr-o dată. Alteori, cortegii de fiinţe înspăimântate şi opace par a înainta implacabil şi lumea se strânge în jurul lor, formând un teatru. în desene uriaşe, bestiarul vorace devine epură şi doar liniile înaintează la nesfârşit şi cresc, ca o altfel de fiinţă. Forfota din iarba încinsă a dealului se linişteşte, ţintuită pe o bucată de porţelan.
Albumul “Ştefan Câlţia. Locuri” face parte dintr-un proiect mai amplu care include expoziţia cu acelaşi nume, dar şi o serie de conferinţe. Carte este editată de Galeria Posibilă în parteneriat cu Muzeul de Arta Timişoara, Curtea Veche Publishing, şi cu sprijin din partea Administraţiei Fondului Cultural Român.