Vila in stil neoromanesc

Volumul de fata este rezultatul unei cercetari aprofundate, metodice, aplicate, asupra arhitecturii neo-romanesti si a unui program de arhitectura, cel al vilei urbane, care, prin coexistenta pe o durata relativ indelungata, intre 1906 si 1950 (cca 45 de ani), au generat o cantitate imensa de cladiri alcatuind masa construita a unui numar apreciabil de localitati din Vechiul Regat. Valoarea lor individuala si de ansamblu este dincolo de orice indoala, iar lucrarea nu face decat sa sublinieze, ca rezultat al cercetatii, aceste calitati ale locuintelor care apartin, pana la urma, orasului.
Lucrarea Ruxandrei Nemteanu a pornit, in mare masura, dintr-o necesitate practica: aceea de a gasi argumente si criterii de evaluare culturala in favoarea incetinirii (sau restrangerii) atacurilor actuale asupra unui important fond construit de locuinte, care contribuie la aprecierea corecta a stilului si la protejarea acestor exemple minore ale arhitecturii, pe cale de disparitie.

prof. dr. arh. Nicolae Lascu

Autoarea volumului a ales din vastitatea subiectului o secventa consistenta, delimitandu-si terenul investigatiei sale pasionate si sistematice la problematica vilei urbane in stil neoromanesc, vazuta drept creuzet de elaborare a unei gramatici destinate mult doritei - de catre intreaga societate din epoca - arhitecturii nationale. Ruxandra Nemteanu construieste o armatura coerenta, bogat ramificata, pune accentele cuvenite in compozitia ansamblului lucrarii si remodeleaza informatia de o diversitate impresionanta.
Drept contribuitie proprie a acestei monumentale lucrai se impune cercetarea privind rolul mesterilor si al antreprenorilor italieni in realizarea efectiva a constructiilor neoromanesti. Pentru intaia oara sunt acum corelate cateva zeci de nume de italieni scosi din uitare (prin fructificarea cercetarilor de arhiva) - arhitecti, antreprenori, stucatori, mesteri pietrari - si cladirile realizate de ei in Bucuresti, dar si in alte orase ale Romaniei Mici.

conf. dr. arh. Ioana Beldiman

Cartea abordeaza un subiect "fierbinte", atat timp cat el este inclus dezbaterii referitoare la identitatea nationala si la geneza statelor nationale - o dezbatere care a dus sau duce chiar la conflicte deschise. Apoi, cultura si, in speta, arhitectura neoromaneasca reprezinta un mijloc de integrare in corul european, la randul lui confruntat cu probleme interne si cu cele generate de globalizare. In fine, prin studiul acestei arhitecturi, se atinge problema protectiei unui patrimoniu urias, dar de categorie medie, frecvent dispretuit de edili, arhitecti, investitori sau proprietari.
De putine ori am avut in fata o lucrare atat de solida sub toate aspectele pe care le presupune subiectul (metoda, selectia surselor, continuit, concluzii, relatii cu alte fenomene etc.) si care sa epuizeze, practic, informatia disponibila. Greul studiului este dus prin cercetarea monografiilor si memoriilor arhitectilor in cauza, a cataloagelor de detalii si componente, a informatiilor oferite direct de arhive sau documente si, in fine, prin studierea la fata locului a acestei arhitecturi.

prof. dr. arh. Teodor Octavian Gheorghiu